Atunci când ai murit, atât de frumoasă
Atunci când ai călcat pe sufletul meu
Și ai ieșit cu picioarele tale de mătasă
Din viața mea, ștergându-ți călcâiul drept
Pe șiragul de iluzii, atârnat drept curcubeu

Atunci când te-ai dus dracului, atât de frumoasă
Râzând îngerește, dezvelindu-ți amanții tineri
Rupând coarda iluziilor potolite, noi doi, mereu împreună
Când m-ai înșelat culcându-te cu verdele porumbului, într-o zi de vineri
Mințindu-mă adesea, umblând doar mână-n mână

Atunci când ai crăpat, atât de frumoasă
Am venit să dau ajutor la-nmormântare
M-am aruncat după tine-n sicriu, ne-au închis împreună
Și de-atunci, plutim veșnic tineri, peste orice-nstrăinare.