da, cel mai aprig dușman e în noi evoluează crunt cu vârsta pe măsură
ce ne depărtăm de infantilitate
e o fugă de uimire un soi de parvenitism o boală care
te face să nu plângi după jocuri uitate
hăituiți de impulsuri ce ni le vaccinăm să părem tot mai gravi
ne potcovim solid fețele cu șenile
iar dacă ne gâdilă ceva ne scărpinăm cu pensula udă ca niște zugravi
parcă mereu ieșim dintre fiorduri pe umeri uitând cuburi de gheață
bine că mai sunt și obraznici care la ora de rictus nu-nvață