sub ploaia aceea de zbor viu
eu am trecut uitand de mine
si am vazut un sclipet viu
in intuneric si-n vechime
ca o petala din samanta
ce nu a fost sa ne imbie
cu-a sa culoare si aroma
de trist pierdut si prospetime...

m-am intors atunci si-ngandurat
mi-am amintit de-aceasta lume
m-a mangaiat aripa vantului, atunci
si mi-am soptit
de ce te-ai insingurat...?

aceasta intrebare imi va suna-n ureche
cat tipurile or trece
si poate doar sclipirea
aceea trista rece
imi va pleca privirea
si gandul sa-l ferece...

de as putea ca-n ceruri sa imi gasesc menirea
eu nu voi da uitarii
nici dorul nici iubirea.

de rana-ti va deschide aceste randuri veche tu fa-le dat uitarii si nu le mai petrece... sorin