APOCALIPSA

I.
In timp ce peste vremuri, sange ploua,
Strigoii, la tarabe-n colt, ne vand sperante.
Barbati carunti cu mintea coborata-n oua
Le cer prostituatelor, in zori, chitante.

Femei gangave, cu barbati netoti,
Isi pun in labii gauriti arginti
Sa vada toti, prin stravezii chiloti,
Cat sunt de cumsecade si cuminti.

Batrani cu ochii obositi de viclenii
Isi pisa berea-n spume pe la garduri,
Prin cimitire, batranele par inca vii
Si pun mirositoarelor cadavre farduri.

Copii traindu-si viata prin noroaie,
Ce-s muritori de foame fara leac,
Cersesc un ban prin mitice tramvaie
Scuipandu-ne in fata, seminte de dovleac.

Baieti cu fete incrustate de gunoi,
Si fete aruncandu-si fustele pe sus,
Si-arata curul vanturandu-se spre noi
Sa afle tot poporul ce au si ei de spus.

Cohorte puturoase de imputiti tigani
Ce-si violeaza soiasele cadane intre ei,
Iti taie gatul pentru cativa bani
Si isi impart avutul cu politisti misei.

Se aduna curvele in voie peste tot,
Plimbandu-si murdaria printre noi,
Pentr-un dolar smintitele dau bot
Si lasa-n urma lor imbalosat puroi.

Se fura in ticalosie chiar si fratii,
Copiii isi ucid acum parintii,
Miresele isi baga-n pat cumnatii,
Iar sotii trag din viata, placerile cu dintii.

II.
Sa dam nisipul marii inapoi,
Intoarca-se-n izvoare apele-nspumate,
Chiar timpul duca-se in vremea de apoi,
Iar noi cu totii sa fugim in noapte.

Transforma-te-n cornete carte sfanta,
Intoarce-te-n cuvinte ratacite,
Ascunde-se-n vazduh cuvinte ce ne-ncanta
Si schimba-se-n cenusa volumele citite.

E vremea sa-mpuscam pe cineva?
Sa ne-aruncam parintii in puturi cu toxine?
Sa penetram femei cu dinti de catifea?
Oare e drept orice? Doar sa ne fie bine?

Mai da-ne Doamne inca un potop,
Dar nu-l porni in arca ta pe Noe.
Sa fie-n univers o ardere de tot;
De foc si pustiire avem acum nevoie.

Implozie sa faca lumea toata,
In viata nu exista nici un rost.
Mai imi doresc atata sa se poata
Sa aud, Cuvantul care la inceput a fost.