De câte ori deschid o carte nouă
Îmi pare că-s stăpână pe-un regat
O pipăi, cald, cu mâinile-amândouă
Să-i aflu suflul între foi legat.

Și de pe mâini îmi trec lumina blândă
În sufletul flămând să afle taina
Ce se desprinde dintre foi curgândă
Și-mi învelește clipa precum haina.

Cum mă atrag în mreje, răspunzându-mi
La mari probleme, adolescentine!
Trăind cu ele și cu mine însumi
Eu sunt copilul cărților din mine.