tu știai că așteptarea e un zâmbet
purtat de-o femeie
la început ne-am și iubit prin vise
vorbind despre sălcii cu plânsul uitat
despre caii încercanați
ai zborului nostru
prea târziu mă-ntreb cum reușeai
să falsifici mereu imaginea
din mâna fotografului
cum s-a scurs albul iernii peste
frunțile noastre ce triști
trebuia să fim cum mutam înțelesurile
de pe un umăr pe altul
și cum ascundeam adevăruri
la marginea clipelor
acum pescuiești umbra îngerului
din marea căzută pe gânduri
se apropie sfârșitul curcubeului sărat
această noapte scrie între noi
străinătăți