Atât de gol rămâne cerul uneori,
Că aerul se rupe în fâșii
Iar praful stelelor se cerne peste noi.
Caișii curajoși, dar inocenți, și-ascund
Miresele petalelor gonite după nori.

Eu-l meu are obraji de sare,
Eu-l tău are cod binar.

Primăvara umple aiurea spațiile goale
Ne scufundă în frunțile copacilor de pe bulevard,
Extrapolându-ne până la unghiile lor
Cu frunze și flori migratoare.

...Și prietenul meu schizofrenic
Care mă tot întreabă:
- Când te indrăgostești,
Ești conștientă sau inconștientă?