E vorba, de fapt, de faptul că pleci,
E vorba de noi - noroi nou în poteci,
E vorba de viață - viță-vagă-de-vie,
E vorba de vorba vorbită să fie

Așa, în delir, de mir mirii din lume
Cu mica-mi poemă boemă-n ce spune -
- Jignire ce tinde, depinde de tine,
Să-mi umple caietul, ca bietul de mine

Să plouă cuvinte cu vânturi de dor
Pe fată divină de vină că mor...
...Și tu ai fost proasta! Dar asta-i o glumă,
Să nu se-nțeleagă ce leagă să spună,

Să nu plângă mirii, ce-s mulți pe la nunți,
Că rup eu cărarea cărată de munți,
Că sare un prost pe iubire cu sare...
Tu pleci... Eu cad... Cade ninsoare din Soare...