obrazul drept

ca o gutuie întoarsă spre nuia
nu este un experiment în zadar
se apleacă înălțând privirea
la traiectoria aeriană de zar
parașutat în rezumatul vieții
pentru referințe viitoare
despre impactul cu existența altcuiva



obrazul stâng

este cireașa dependentă de lumină
pătrunde levogir prin ochi
ca o radiografie necordială
vede măști purtate peste inimă
sângerează când e lovită de nuia
în sâmburele ei germinează iertări
ce își caută perechea cerebrală



obrazul “niciodată”

se poartă pe frunte
are suprafața poliedrală, lunecoasă
iartă într-o manieră cristalizată
de consecințe nu îi pasă
“data viitoare” nu există pentru el
iar mulțimea celor iertați
este o livadă de cireșe și gutui
condamnate la cădere pe drept