poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-21 | | Din alta lume, te-am zarit acum Ca intr-un vis, zeita solitara... Si sa nu razi ca inima mi-e scrum Si fara tine viata mi-e amara... Esti prea departe, dupa tine plang Si visele-mi incatuseaza gandul... Cand sentimentele la piept le strang De sub picioare simt fugind pamantul... Mi-ai dat o raza de speranta vie Mi-ai animat un tel, o bunastare... Si-un cantec ce mi-a fost trimis chiar mie. Dar am zburat in pasnica uitare... De ce te legeni, codrule de vis Si-mi amintesti de vremurile bune...? De ce milenii sumbre mi-ai prescris Si cu ecou faci inimi sa rasune...? Te-am revazut, candva, nepasator Si mi-ai soptit legende lungi si ganduri... Dar n-am facut decat sa fug de dor Si sa m-afund in toate-aceste randuri... Si-am sa raman acolo-n alta lume Pe unde te-am vazut candva pasind... O! Tu, zeita buna fara nume... Ai transformat un om in scrum, zambind... Licoarea de matase inspumata Fiorii-nmiresmati plutind in val... Parfumul liliacului ce-mbata M-au ametit, de-a binelea, la mal... Si-as vrea ca sa-mi revin, ca alta data sa joc, sa chefuiesc si sa pazesc O liniste si-o viata-ndestulata... Si-un vers dulceag pe loc sa zamislesc... In lumea ta, acolo, peste ani Cuvantul n-are sens si totul trece... Si lumea e legata strans de bani Si transpiratia e aer rece... Esti prea departe, dupa tine plang De sub picioare simt fugind pamantul... Si-as vrea cu dor, la pieptu-mi sa te strang Si impreuna sa zburam ca gandul... Zeita solitara in abis Privesc din alta lume catre tine... Si cred ca-n frunte clar iti este scris Sa fii doar opt milenii langa mine... Atat! Ti-am daruit speranta vietii Si ti-am raspuns la hotararea luata... In susur cald dar vag al diminetii Soptesc:"Zeita,vino!...Hai odata!"... Curg lacrimi picurate cu nesat... Cad frunze, susotind indragostite... Un om si o zeita... brat la brat... Pasesc spre spatii dulci... abia soptite...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate