rămășița a ceea ce a fost simplu/ pădure de gesturi care s-au limitat în cele din urmă la sine/ câteodată stradă, cateodată borcan, apoi o scurtă călătorie în țara lui back/ numai tu rămășiță a ceea ce a fost simplu pahar de vin roșu/ ceea ce nu mai poți bea încă o dată/ mă gândesc să am încredere că se va termina/ pe coate fierbinte lovitura lui forward amenință curând gestul dispar...

ploaia a fost ca o pădure/ temporar din mașina strivită am mai simțit câțiva stropi calmându-se pe frunte, evaporându-se/ timp-inundal chitara aceasta te-a stors peste lume ca uleiul care acum i se prelinge mașinii dintre roți/ mașini-lovituri între roți/ nu te vroiam decât pe tine dar încă prin bucurești doi bețivi își clătinau mai departe secolul/ unul mă aștepta, unul mă alegea și pentru toți încercam să desființez orice paradiiisuri posibile/ cu capul în chitară căzut timp-inundal temporar din mașina strivită câteva dâre calmându-se din sânge peste trotuar/ ploaia-o umedă formă a femeilor care trăiesc în fragmente/

am tocat zile în șir fragmente din notele mele nimic important/ pe fusta ei scria...mașinile lovite între roți se îndepărtează regretând/ soarele la apus se îndepărtează, sigur, el tot acolo e, dar eu nu mai sunt/ doar cei doi bețivi asteptând fusta pe care să scrie: "aici am murit și am stat/ aici am rupt și am îndepărtat" când, de fapt, nu era decât o rămășiță dintr-o beție se compara cu o mahmureală/ cu o cană cu lapte vărsată după ce ai băut-o/ după ce te-ai bătut/ după ce te-ai vărsat/ sângele acesta este vârstat în dungile celor doi bețivi din care s-a format pe malul mării o formațiune geologică de așteptare/

ca o persoană ruptă mă depuneam în straturi peste pat și nu-ți spuneam nimic niciodată decât "am murit și am stat..." departare de trotuar, un metru, stâlp dărâmat, cărămidă lucind o clipă în soarele care se depărtează, un soare papal dantelat de neîndemânare, cum tot ce e artă s-a născut din neîndemânarea unor bețivi așteptând fusta, luna de marmeladă pentru doi și ceas/ saltimbanc pe nici o fustă nu o să scrie "aici am rupt și am îndepărtat" numai în secolul back călcai strâmb la un km depărtare de sat/ apoi încă un strat/ femeiastrat a venit și s-a așezat comod pe dantelă șipotindu-ți risc geologic major de așteptare/

ei bine, ești o rămășiță de beție cu dungi borându-și mațele din nou pe trecerea de pietoni/ bagaboante si pieptene încă mai dormi și nimic nu s-a mai întamplat în seara acestui maț de stâlp demolat/ am intrat cu masina în el, lovituri, un metru de stâlp unde mergeam, către cărămida ei de la gât, lucea ca o blondă în așteptare să mă danteleze cu neîndemânare să-ți scriem pe fustă golul istoric din care un ceas cu curea forward și-a făcut și targă și ultimul pat de parcă o scândură ar fi fost insuficientă/ ce-am să fac cu arta acestor bețivi la un km depărtare de strat/ după strat ne depunem în câmp un soare papal ne cercetează și oare cine suntem luminați cu atât de mult sânge scris despre așteptare