Goarna răsună cu jale,
în acea umbrită vale
unde, spiritele terne
trăiesc clipele eterne,
chemând din râuri de nori
pe cei care sunt datori.
Între-aceste două zile
ce le par însă fragile
se ascunde doar o noapte,
și-al lor orologiu bate
dar din ce în ce mai rar.
O secundă vor găsi, iar
cu degetele lor moi
întorc privirea înapoi,
resemnându-se tăcut
și pierzându-se-n trecut.
Privirea inundă geamul,
adâncă, precum oceanul
însă prin păcate mici
au ajuns cu toți aici,
într-o noapte destrămată
promisă, de sfinți, odată.