Te poftesc in inima mea, sa te infrupti
cu vise marunte uitate in colturi
iti deschid usa cu greutate si totusi
cu atata darnicie, caci sunt sigura ca nu ai ce fura
Am pierdut ultimul vis, si zambetul
ce il afisez in fiecare zi nu e decat
masca cea din urma, masca ce nu pot sa o pierd
cum am pierdut ultima farama de speranta
Cred in mine, nu am in cine sa mai cred
doar in mine si in intunericul prin care
nu vad pupila ce ma fixeaza latent
agatata pe un perete murdar
Dar raman aici, mi-e teama, dar nu spune nimanui
sa ramana totul asa cum e acum, sa fie
noapte si frig, si vantul sa bata violet
prin sufletul meu
Te astept aici, usa e deschisa, dar astept
sa uit cum soarele prinde viata
dintr-un colt de podea
Te astept aici, dar nu am ce-ti da
decat totul... e indeajuns?