poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-14 | |
Versuri
Pun gura pe linie și strig: spațiu cabotin, îți lustruiești zîmbetul sub ochiul meu! glonțul se naște acolo din libertatea soldaților de a se privi între ei. cîntă și călătoresc către case în sînge nevărsat. cuvîntul rostit acolo e ca un soldat înspre moarte. mormîntul lui sîntem noi. și în același timp ideal. mîna de copil de acolo nu s-a mai desprins de armă, precum anumite cuvinte de înțelesul nostru. soldatul e asemenea cuvîntului, niciunul nu strigă și sînt fluturi reci cărînd culorile lumii în noapte... florile strălucesc precum coroana regală a nopții, cad în noroi lîngă gurile calde, peste care vine tot ce mai rămîne din cer. se aleargă apoi cu un fel din aceste cuvinte pe brațe pentru unii care nu vor fi niciodată acolo. pun gura pe sînge și strig: tu, umilă expresie, o să-mi mînjești faptele!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate