poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-13 | |
Te vezi purtat de valuri
Ca o bucla alba a marii. Esti singur, inghitit de ceata, Esti slab si nu faci fata. Si-acum tu te rastesti la mine Si vrei ca eu sa fiu de vina. Sa stii ca nu am mila pentru tine. Fa ce crezi ca e mai bine. In lumea asta cruda si nepasatoare Un sentiment de ura ia amploare. Sa ia!... atat vor ei de la tine. Sa-ti dea minciuni, asculta-ma pe mine. Daca tot ai sa intalnesti Pe orisicine ca-n povesti, Care sa te-ajute, fara rugaciune... Sa-l tii aproape ca pe-un nume! De suparare incepi sa-njuri pereti. Strange pumnii si sa nu regreti. Caci asta-i pentru cei fara nadejde, Si ai sa simnti cum viata-ti creste Cu totii suntem pe aceasta strada: Lunga, lata si neluminata. Un singur lucru noi dorim, In viata ca sa reusim. Inca un lucru tu trebuie sa stii... Ca tot asa ai sa ajungi sa fii; Un visator cu ochii deschisi in aer liber Fara stapan, fara prejudecati si lefter. De-acolo tu mereu sa stii sa iesi, Ca si Aladin zburand pe pres, Sa-i pui pe toti cu capul la picioare, Iar la sfarsit sa vezi ca tot te doare. Si-acum ce faci? Te plangi in continuare? Lasa-ti lacrimile si priveste in zare! Cu totii zburam la fel ca tine, Si negresit esti om la fel ca mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate