Iubire e atunci…

Când te prinzi de-ai ei ființă
S-o păstrezi în tine vie
Mult prea sfios de acea frică
Ce are să-ți rămână ție
În suflet, o fericire mare-mică,
Ce te duce-n noaptea albă de amor,
Cu vise luminate de-o stea
Ce atinsă de îngeri albi de dor
Să așterne-n cer dragostea
Pe flori sub formă de covor,
Să poți zbura peste oameni și fani
Și nori, să poți sta pe covorul de flori
Cu ea de mână, să iubești ai lumii ani,
Amintirea ei de star și-a ta de fan,
Să plângi sărutul ei de azi uitat
Pe buzele tale de om de dragoste furat,
Acum când fericirea-ai urmat
Și din moarte ei viață ai dat,
Căci a ei ființă ai desen, ai vorbit
Și prin poeme de ea ai citit, ai creionat
Să spui lumii ce ai dorit
Intr-un cuvânt neterminat
Ce începe cu tinerețea
Și se sfârșește cu bătrânețea,
Ce suna așa :fericire și iubire
E atunci când există nemurire.

.


PS : Când o judeci spre a fi judecat,
Când o săruți câte puțin ca un timid,
Când o cerți cu glas de elev perfect,
Când o atingi pe suflet cu vorbe
de iubire spuse de mâini oarbe.
…. Iubirea nu are definiție ci numai trăire iar iubirea nu poate fi înțeleasă decât de cei ce iubesc cu adevărat …