poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-12 | |
Poezie modernă cu improvizații vechi
Nu m-acuzați de tînăr că-mi place tinerețea, voi care nici nu știți să vremuiți. și nici pe mort de moartea dintre voi! pe cuvîntul meu de scriitor, nu am atîta nevoie de imaginea lor robind piețele, gangurile, lifturile cu parfum. e adevărat că vara asta femeile umplură orașul, ieșiră la soare încolăcind lumina și timpul pe ruine ca șerpii la Histria. le mușcă sînii bluzele, mie ochii rîsul lor printre imagini democrate și sociale. abia atunci într-o dictatură pogor cuvintele mele să le îmbobocească sub frunți. șolduri în culori aievea din moda chui-chic nu mai au loc în municipiul meu, lovesc magazine și blocuri, grădinița cu puradei și feminități stimulate, administrația locală cu-ncheieturi opărite, plus granițele țării. istorica tendință ofensivă a nației îmi încîntă ochiul. iubirea mea ascultă nenăscutele dace pe nenăscutele românce cum le mușcă. și din nou eu azi la ștrand mă dezbrac de poezie, atît de mult îmi place să înot de parcă moartea mea ar fi-nghițit puțină apă și tăcere. răsturnată de lume pe nisip, frumusețea unei femei se joacă atent cu frumusețea luminii… și de la poartă se vede că e din aceea cu carte și medii de merit, înainte de a răspunde ceva își arcuiește molatec sprînceana și iar se întinde la soare ca soarta Balcanilor. dar și eu sînt băiat licențiat cu temă în Egiptul antic și hieroglife, îmi sînt bine cunoscute nisipul, soarele, mormintele… o văd acum ca o piramidă în număr de aur, plină-n separeuri cu bărbați aleși. o văd surîzînd și-mi vinde cuvinte pe buze, pe păr. închide ușor ochii dulci, genele lungi, atît de bine i-a închis și-atît de lungi gene mai are, încît aș putea urca pe ele să o mai sărut pe pleoapă, sub sprînceană. nu m-acuzați de tînăr că-mi place tinerețea, în materie de om timpu’ e cea mai mare bătaie de joc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate