Am fost acolo, cerul murea poezie
lasand ultima sa silaba mugur in vant,
langa cateva clipe, inima ta
croseta zorii de zi, in ferestre,
cuvintele, crispatele zilei dureau
cum dor vizuinile gaurilor negre
aruncate-n prima furtuna acida
din care uneori ne hranim visele .

Nu-i asa ca acolo miezul tau
are gust de levantica mirata
si inima e fagure din stupul ceresc,
dar eu am fost acolo si te-am vazut
nud imbalsamand trecerile,
vida in lacrimi, cu poezia
atarnata de maneca inimii
putin atinsa de farmec negrait
si putin ceruta in casatorie
de patima cu care inaltul
ne pierde iubire ...

iz de miere arzand e inima ta
si creste pretutindeni !