Dezleaga-ma, iubite
De somnul pe care, in mers,
Ni-l descoperind crescand inegal
Sub piele,
Asemenea unei seminte
Ce poate ca-si va aminti candva
Sa urasca pamantul,
Incoltind;

Dezleaga-ma, iubite,
De fragedul raspuns
Ce-si sterge tot mai grabit pasul orbitor
In noi,
Si lasa-mi linistea nestransa inca
In moarte
Sa-si judece singura
Impudica-i gliciune;

Dezleaga-ma, iubite,
De nefireasca-mi trezire,
Ca un omagiu adus
Sarutului meu, intotdeauna
Neterminat.