poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-08 | | I. Gânduri fără de somn îmi perindă nepătrunsul, afară, dincolo de ceas, aspre câmpii galbene – țipete roșii de maci îmbrobodite de vântul tandru – mi se-aștern privirilor : e cumpăna de ceas. Eu nu îmi sunt ! II. Rezem priviri pe-o piatră arsă. Pustiul e ținut în liniște – surdină de la Dumnnezeu își caută din umbră ființarea – ajung sfios la mine – Efata ! III. Sunt când umbră rece când nesomn de veghe – înlăuntrul meu zac mări – oceane de misteruri – nu am ochi și simț de-a le percepe – toate picăturile mă întregesc – mă izbesc în malurile trupului meu de pământ : înțelesul meu... IV. Drumul meu spre ziua din urmă este lung – caută dușmanul firelor mele scurtătura – Dumnezeu i se opune – îmi întinde-n gânduri firul Ariadnei : înalț zmeie către Dumnezeu – printre privirile Lui se-găduie lumina. O simțire și un gând. V. Se strecoară vântul prin cireși – printre rune se alină și prin mine se-otrăvește – eu nu îl simt. Încă vie străduința mea de a-l învinge. Zâmbește scurt – oglinda-mi otrăvește mintea – am albit. VI. Ursitorul meu îmi dete duhului povară grea – îmi strâng în minte și sub pleoape stropi de ziuă, mieji de noapte, sâmburi de asfințit și cojile de răsărit – crâmpeiele de amintiri să îmi închege sufletul. VII. Ce calm pasiv ! Ce basme ascultam copil fiind – ținut-am minte șoaptele străbunilor mei – am ferecat din momentele lor în momentele mele – am ferecat din sângele lor în sângele meu – am ferecat din trupul lor în trupul meu – a ferecat din Dumnezeul lor în Dumnezeul meu – privindu-mă, îmi văd urmașii ferecându-mă… VIII. Mergeam adesea la cules de raze – închideam încet un ochi, apoi pe celălalt – lăsam doar dâra de lumină slabă să intre-n clipa mea – prin gene lacrima îmi scânteia tăcută. Tăcută la mine, mesaj la Dumnezeu. IX. Mă-nclin în fața mării – mă-ncântă albastrul-negru de pe fața ei – se gudură ca o pisică printre degete – m-ademenește-n largul ei. Mă-ngroapă-n trupul ei. De dimineață răsărise soare sacru – vântul aprins de stele îmi spulberase hainele-mi către alte țărmuri. X. Am cunoscut o fată - șăgalnic se-aprinsese în priviri. Nisip în părul argintiu, șirag de perle pe grumaz. Șapte zile n-am dat crezare vântului ce m-a uscat – Am doar un loc – o scoică din șirag. XI. Se-nchină sufletul meu soartei – cu ce cuvinte s-a scris destinul meu ? Pe ce hărți s-au așternut drumurile mele ? Bolțile mele pe ce zări s-au desenat ? pasul meu pe ce cărări vor răsuna ? Focul meu de dragoste ce fată îl va mistui ? Ce piatră se va ridica în urmă-mi să-mi zdrobească credințele ? Ce vânt va umple pânza din catargul meu, ce ploaie va spăla păcatul meu – ce Dumnezeu mă va milostivi – cana de apă și bucata de pâine rămase pe pervaz... XII. Zi după zi pleoapele-mi albesc și gândurile înmuguresc – arinii zac aduși de spate – ani de zile de trudire – Eu am culori în ochi să pot vedea ce este – am ochi să văd culorile ce-mi se cuvin – am gândurile mele de-ndreptare – un Dumnezeu care mă ține-n suferințe – o cruce de purtat – cuvintele din rună și vorbele din gânduri. 6 aprilie 2005, Câmpulung Muscel
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate