eter n

astăzi mi-ai călcat mîinile

zgrafitez hîrtia
să te nasc mai frumoasă
poate așa îți vei strînge plămînii
să nu te mai văd

animalic răspuns de iubire
am trăit
doar să-nvăț moartea
și să te trădez

eter n+1

cîndva - în tine scriam toate poeziile mele
acum - ce simplă ești

iubesc pietrele pentru că ele pot
să-mi rostească numele

eter n+2

cîndva - în carnea mea te plimbai goală

atunci - mîinile mele musteau doar pentru tine

acum - mîinile mele mustesc de scris
și de dorul a ceea ce-am pierdut
iubindu-te

eter n+3

și n-am putut să cred
sărutîndu-te
pielea ta acidă
îmi îngropa fiecare poezie
orbindu-mă de cuvinte

etern n+4

într-o zi am visat
noi doi eram o singură coastă
ruptă doar spre a ne arunca
unul celuilalt

într-o altă zi
mi-am vărsat cerneală pe mîini
și-am început să plîng
ce simplu eram cîndva

eter n+5

iarbă - sanctuar dăltuit în os de nomfă
iarbă - sfîșiată atingere verde de moarte
cîndva ne iubeam înmuiați în strigătul ierbii
acum - sîntem muți de neputință

eter n+6

Doamne!
ce distilare amară este sfîrșitul
ce s-a născut în acel
început de sărut

eter n+7

cîndva - schițam poezii despre tine
de acum - ești grafitul ce scrie o poveste
ce-ai uitat-o înainte s-o poți respira

eter n+8

de ce n-au urlat pietrele
să-mi spună că trăiam
visul unui vers putrezit?

eter n+9

dacă te-mbrăcam în poeziile mele
arătai ca o mireasă

acum te-aș sfărîma dacă te-aș atinge cu ele

am luat tot ce-ai avut
lăsîndu-te mirosind a zgură
să poți să mă crezi că
te-am iubit și te-am urît
cînd am scris despre tine

eter n+10

și totuși
poate numai toamna
iubitele
pot rugini de poezie