mă mai doare încă
gaura neagră a sufletului
străpunsă de harponul (ne)cunoașterii
cobor
alături de daimon
în pădurea vrăjită
a subconștientului
meri dezaxați
cu leșurile gândului
spânzurând printre fructe
seducătoare
salivez de-o idee
o sămânță coaptă
mi se vâră-n vedenia gândului
îmbătându-mă de întuneric
eli eli lamma sabachtani
doar algele neștiutului
mi se arată
despletite ca o medusă
ascunsă-n frunzișul de cuvinte
ce nu arde niciodată.