Au fost momente in care Copilul Minune (pseudonimul unui prieten de pe yahoo messanger) l-a adus pe Dumnezeu inapoi in viata mea. Te iubesc, copil minunat. Te iubesc.

Copilule minune,
ți-am văzut ieri chipul
și ochii tăi mi-au spus
mai mult decât buzele tale.

Þi-am simțit inima
stând cu capul plecat și
aripile tale n-au mai fâlfâit
ca de obicei.

Am crezut că ai renunțat
dar cred că te odihnești doar.
Ești mult prea tare
ca să te lași doborât.

Știu că ești puternic,
dar mai știu că ești făcut
din cel mai fin și scump
material: împletitură de duh.
Și mai știu că uneori
țesătura se rupe
și ramâne sufletul dezvelit
și te cuprinde frigul
și inima simte atingerea rece
a (în)gerului înghețat.

Ia puțin din durerea și iubirea mea
te rog, impletește-le și fă-le un petic.
Știu! Vai, știu!
Știu că țesătura mea e veche
și simt cum și la mine firele se desfac
dar împletite și cu fire de la El,
poate rezistă până mai încolo.