până și inima ni se poate înlocui de-acum. e doar o chestiune de acceptare.
înghit în sec un gând de-al tău de melasă care mi se lipește de cer
înecăcioasă.
tu mă privești încurcat dintre ițele unor definiții cam discutabile

dar eu îți fac semn că plouă și nu mai am cui să spun.
am în inimă o lună nouă gravidă cu un strigăt nebun.

la radio s-au anunțat primăveri
apoi veri probabile .
am grijă să nu-mi împotrivesc timpul chiar de tot.
Vara fac plajă.
Toamna pun murături și compot.

dar plouă uneori
și în cer se coc fructele unui păcat neîmplinit.
am grijă să nu te trezesc tocmai acum
când ai putea fi rănit de exploziile hormonale și de foșnetele discrete de coapse
de sub fuste plisate, scurte și foartre cochete.

am grijă să nu plec
să nu vin
să nu tresar
să nu fiu mai mult
să nu fiu mai puțin

am auzit că de-acum ni se poate înlocui până și inima cu altceva.
cică ar fi doar o problemă tehnică de respingere.

dar niciodată nu ți se spune unde va fi între timp inima ta.