Ma uit la tine esti ciudat.
cum poti, oare, fi asa de fermecat!
Ai tot ce-ti trebuie, in al tau trai mizer,
Si totul e incurcat, si totu-i efemer.

Stau intr-un pod de casa tencuit,
Si nu-nteleg de ce noi toti ne-am mantuit.
Ca sa putem minti ca niste sfinti? Oare?
Suntem patati mai rau ca plaga cu tumoare.

Si-acum stau lemn, nedumerit,
Cum pot ca sa raman asa uimit...
Tu dormi, e bine ca nu stii
Eu stiu, ma roade, suntem vii.

Cand te-oi trezi, atunci tu poti simtii,
Ai vrea sa poti sa strangi din dinti,
Racoarea cea mereu neiertatoare,
Si-atunci, sa vezi, ca totu-n tine parca moare.

Nu poti sa vezi ca tot ce te-nconjoara
Incet, incet, pe gat iti face o sfoara.
Prin prieteni tu incerci a te-ncalzi?
Tu dormi!... caci asta-i fantezia minti.

Acum nu te mai vad c-am ochii inchisi!
Te vad ca-ncerci, cumva mai pe furisi,
Sa faci din tot un fulg de nea
Sa-l poti topi in fata soarelui, a noastra stea.

Lumina nu mai vezi din putul fara fund.
In nimeni nu mai crezi caci traiul iti e crud.
Sa dai si vina pe destin tot tu ai vrea,
Si-ai vrea cu bagheta sa poti schimba ceva.

Sa ne iertam nu-i greau.
Sa nu o facem nu-i nimic.
Sa respectam mai marea Romanie,
Cea ce stramosi ne-au daruit.

In aceasta tara minunata
E greu sa poti iesi c-o basma curata.
Din nastere noi suntem murdariti,
Si fara indoiala noi suntem patrioti.

In aceste vremuri petrecute
Tu ai necazuri, ai treburi multe.
Tu dormi, nu poti a te trezi odata!
Tu dormi! Tu dormi, cu-o inima curata.

Crezi ca ai sa poti gasi vreodata,
Scapare, in vre-o licoare?Sa stii ca-i cumparata!
E bine pentru tine, mai putin e pentru mine.
Ma uit la mine, apoi ma-ntorc spre tine
Si somn usor imi vine...