cândva aveai o mai bună și blândă înțelegere a lucrurilor
ele se desfășurau inimitabile în perimetrul de ceară al retinei tale
mă orbește semnificația acestui gest inutil prin care tu mă dezlegi de iubire
și mă arunci înapoi în oceanul de clipe sălbatice
îmi trezești simțurile cu forța. apoi mă alungi.
de-acum sunt liberă să strig la primul tău semn
să mă răsfăț sub indecența acestor surprinzătoare întâmplări
să-mi atribui visele celor întârziați în mirări
sau visele celor ce m-au iubit doar o singură dată

te las să te ascunzi în orbirea mea ca într-o cascadă de lacrimi
te las să mă ucizi tandru cu dragostea ta de sârmă ghimpată