Portul a avortat in sfarsit
Transportorul descarcat de cateva plaje de timp
Acum lenes acesta isi taraste cala
Prin straniul lichid ce umple muntele adanc
Asa si tu draga mea te departezi de mine
Usor, ca intr-o cursa de melci de viteza moderata.
Suntem doua continente ce in fiece an
Mai pierd cativa centimetri intre ele
Dintr-un obscur capriciu natural
Caci funia ce-ti priponea inima de a mea
E imbatranita si roasa de o familie de sobolani prafuiti.
Hai sa ne jupuim pieile de pe noi
Si sa ne-o imbracam fiecare pe a celuilalt
Folosind o solutie cumparata din timp de la spiterie.
Si vom ramane vesnic, iubita mea,
Plini de celalalt.