poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-31 | |
mă gândesc deseori la tine,
la noi… cât timp ne pierdeam să ne-nțelegem… și tot nu-nțelegeam ce trebuia-nțeles! îți mai aduci aminte… camera aceea îmbrăcată în tablouri? pentru mine era raiul pe pământ: șevaletul în fața căruia uitai de tine, și eu uitam de mine privindu-te și nu puteam pricepe cum ore în șir tot combinai culori fără să scoți o vorbă, fără să mă privești măcar și telefonul… da, telefonul ce ne trezea pe amândoi cu țipătul său… ne speriam unul de celălalt, de parcă n-am fi știut de noi și mă luai în brațe și-mi colorai nasul cu degetul tău curcubeu și mă iubeai ca pentru ultima data… râdeam, ți-aduci aminte - mă invitai, “în vastele tale apartamente”, și îmi spuneai cum dintr-o cameră patru pe patru vei contura un dormitor pentru mine și-un living pentru tine, împărțeam bucata de pâine în două – eu renunțam, îmi spuneai “grasule”, supa de pui cu găluște, nu totdeauna reușite, paharul cu vin, de fiecare dată roșu,– c-așa-mi plăcea mie, și ultimul măr pe care tu-l încadrașeși ca și decor în nu știu ce tablou… ți-aduci aminte? ce mult a trecut! nici nu mai știu de-a fost aievea, chiar vis de-ar fi fost a fost frumos… tu mă iubeai? eu te iubeam, nu-nțelegeam, mă-nțelegeai?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate