În genunchi te voi privi,
Cu pleoapele mele
Iti voi modela
Linistea sufletului tău,
Sa aplaudam viata cu
Dintii si s-o scrasnim
Cu coastele.
Apoi la cina vom manca
Grabiti cate un fruct
Al cunoasterii curatat,
Normal, de coaja.


Apoi cum e si firesc ne
Despartim.
Eu plec, tu pleci,
Ne petrecem gandurile
Unul altuia pana
La acele gari unde
Nu opreste nici un
Tren.


Candva iti spun,
Candva imi spui,
Ne vom întoarce,
Ne vom privi linistiti
Vom zambi cuminti,
Te voi intreba:
Ma mai iubesti,
Ma mai amintesti
In visele tale?
Ma vei intreba:
Ma mai iubesti,
Ma mai amintesti
In visele tale?
Viata va ridica
Nestiutoare din umeri,
Iar timpul va rade de noi
Ca de o glumă bună.