eram casele luminii
ca și cum trăirea simultană
ne orientam viața după fazele absenței
căutându-ne prin transparență
celebrându-ne prin câte o diferență
în fiecare zi însemnați
pe o parte cu lungimea
limbilor vorbite
pentru curgerea argumentului
decupam spații în chip de filozofie
legați la un capăt în lipsă
atât de obișnuiți încât înainte de a începe luam o pauză
între atunci și acum etichetam nivele
exista unu apoi exista doi
și culorile celor care nu le-au văzut niciodată
în noapte genele descriau metafore
filamente și vibrație
îmbrățișate pentru vindecare