Poți să-mi dictezi o ultimă cădere
și pasul dulceag cu aceleași semne de punctuație.
Să se destrame tivul rochii mele,
reverului să-i tai din colț.
Mânușa și masca să mi le faci praf.
Prafului, pământului să i le dai
(datu-le-ai să i le dai).
De n-aș mai schiopăta așa,
de n-aș putea să te mai nasc odată
n-aș mai privi a câta oară profilul tău,
basmaua mamei tale căzând spre stânga.
Dă-le, tu dă-le, sau poartă-le tu pe toate
așa cum te-am făcut!