poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-17 | |
Se lasa-nserarea in oasele noastre,
Privirile-ti sunt parca, brusc, mai albastre, Te simt incordat si un junghi intre coaste Se-nfige cumplit. Mi-e frica de tot ce urmeaza sa spui, Te simt, te cunosc, n-apartii nimanui, Desi ma iubesti, chiar pe cruce te pui, Sa fii rastignit. Ma-ntreb de ce taci cand iti cer un cuvant, Cand urlu-n plaman cu glas de pamant Ca inca imi esti si inca iti sint Pereche in toate? Cu ce s-a gresit in aceasta poveste Din care parea ca destul inca este Cand tu prin tacere imi dai, cruunt, de veste Ca nu se mai poate?!? Se lasa-nserarea in oasele noastre, Privirile-ti sunt parca, brusc, mai albastre Cand pusa la loc ti-a fost una din coaste Si-atunci, rost nu am... As vrea sa ma-nec in privirile tale, Abisuri albastre, sclipiri ancestrale, Tablou al pornirilor noastre carnale Ce-mi da vot de blam.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate