Mi-am amintit deodată...
m-am oprit din avântul meu...
să te chem.
Mi-am dorit să fiu cu tine...
Să ne contopim
Și să formăm o sferă a fericirii.

Neuronii mei au încetat să funcționeze
Deodată tot mecanismul s-a oprit
Și a cerut ceva ... energie... căldură...
“dragoste” ...
te-a cerut pe tine.
Dar tu ai refuzat să asculți glasul inimii
Și ne-am pierdut în imensitatea
Golului creat în sufletul nostru.

Suntem goliți de sentimente.
Am dat ce am avut mai bun
din mine.
Și nu a mai rămas nimic.
E vidul.
Vid sunt și eu...și mă pierd în marele gol.