Poema ovală


Femeie cu piele atât de întinsă și caldă,
umbrită pe alocuri întocmai ca luna,
te ridic mai sus și râd – din gura ta eu voi sorbi
teroare-amestecată-n moarte.
iubită îmbrăcată cu gesturi pestrițe și resturi
pestrițe de lume. am început să simt
cum se desparte dintr-o parte umbra.
locul acesta, în care suntem acum,
a început să mă părăsească, impresiile cad moarte.
țara mea mă părăsește și asta mă înspăimântă grozav!


în a fi și a nu fi sunt prea multe cuvinte.


revoluția română continuă, revoluția sexuală
este pe sfârșite.


femeie tânără, până la știrile nopții, desfă-ți în voia mea
împrejurarea!
în țara asta timpul nu mai rezolvă decât
problemele sentimentale.