Zilele trec ca bătăile inimii din piept
Și nu mi se pare atât de înțelept.
Timpul nostru tot mereu trece
Ca pârâul unui munte rece
Ce se duce să se culce
Pe teritoriul lui cel dulce.
Noi avem mereu ce face
Dar timpul e lăsat în pace
Și oftăm, oftăm mereu
Când realizăm ceva cu greu.
Așa că munciți în tihnă
Și chiar fără de odihnă.
Astfel, vom avea în suflet soare,
Bucurându-ne când sosesc păsările călătoare.
Fiți fericiți căci zilele pierdute
Sunt ca perlele din cer căzute
Ce s-așază peste-al nostru plai
Care s-aseamănă cu un rai.