|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Din zăcăminte pietre se confundă
poezie [ ]
Sonet 267
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Adrian Munteanu [Adim ]
2005-03-14
| |
Din zăcăminte pietre se confundă.
Se convertesc în piscuri calcinate.
Vâscos mercur se-ncheagă ferm din toate
Și sulf din zgura glodului abundă.
Sporește focul în păduri bogate.
Mocnind tăcut nu vrea să se ascundă.
Înalță lumea undă lângă undă
Și-n trunchiuri ramuri cresc desferecate.
O creangă către alta se ridică.
Se bucură s-o știe împrejur.
Coroana zveltă-i uneori prea mică
Dar tot ascunde cuib firav de-azur.
Sărutul frunzei tandru semn aplică
Și-adună-n arbori necuprins contur.
28 iulie 2004
 |
|
|
|
