poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-14 | |
Pastel fără anotimp
Orașul s-a așezat pe pământ cu genunchii la gură. a pierdut ceva și așteaptă noaptea pentru a putea intra cu luminile lui în inima mea. zgomotul său pare a fi un limbaj care anunță cu deznădejde ceva. ca un copil mă așez și eu pe pământ. în oraș și moartea, și viața se întrec într-o serie de gesturi comune. nici oamenii nu aud rostirea din oraș, se tot duc pe străzi într-o imagine dinainte stabilită și lucrată pe margini. deși mereu ajung undeva, ei continuă să treacă într-un loc din interiorul lor . însuși orașul e surd, așezat cu genunchii la gură, el așteaptă noaptea cântând spre timpul din cosmos. mie doar atât îmi rămâne să fac – să găsesc în el Dumnezeu și carne de femeie crudă. vreau să-i lipesc pe amândoi unul de altul, ca să-i aud cum sfârâie peste sunetul acestui oraș. și dacă undeva este o greșeală, de mână cu orașul ori singur vreau să ajung la Dumnezeu cu un zâmbet vinovat pe chip. mi-a dat de toate numai ca să vadă câte din ele am să folosesc, oricum era relaxat. Dumnezeu mănâncă natural – toate faptele lumii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate