Vezi oamenii mari aplecati peste planuri,
sunt copii jucandu-se de-a viata,
ii vezi seriosi rezervandu-si dreptul la
pareri si decizii,la durere si ceata,
sunt prunci alaptati cu dor si speranta,
dar au uitat sa mai ceara dreptul la fericire
si se joaca de-a viata,linistiti
in a lor simpatica adormire,
printre flori si gradini de culori.
Se privesc cu coada ochiului,cu grija,
sa nu-si produca rani cu lacrima din ochi,
isi menajeaza sentimentele in cupa amara
a calculelor despre viitor si finante,
sunt bieti tanci nefericiti vorbind cuvinte,
ratacitori trubaduri prin fumuri si minte.
Au nevoie de tihna si joaca dar
probleme grave nu suporta amanare...
Aduna-le Doamne sperantele
si fa-i sa creasca mai mare!