poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-11 | |
în seara aceea eram singurul om viu din Boston
încercam să îmi aduc aminte cum de ajunsesem acolo aveam buzunarele pline de bile colorate le spuneam deceuri și le aruncam în direcția oceanului (eu știu întotdeauna în ce direcție e oceanul) știu număram pe degete anii mă opream legal la douăzeci nu sunt un monstru dar nici nu aș fi regretat să am mult mai multe degete de gumă de marțipan de plastic reciclabil degeaba îmi închipuiam că după ce voi termina numărătoarea am să te găsesc în spatele meu întinzându-mi un deget ai cumva nevoie? gluma următoare e previzibilă, implică toată mâna picioarele nopțile tăcerile cu sau fără subînțelesuri totul poate fi luat după ce întinzi magicianului un singur deget unii ar spune vampir - eu prefer magician - prefer sa îmi lungesc secundele ca pe un elastic de chiloți sau (mai bine) ca pe o gumă de mestecat oferită nadirului bat din palme ca la circ în Boston se lasă pentru a treia oara seara ce oraș frumos ce oraș frumos cum altfel ar putea fi un oraș în care totul se întâmplă când bați din palme se termină filmul se aprind luminile în mâna ta dreaptă au mai rămas două degete de numărat ar trebui să ghicesc care? o goeletă rătacită îmi face din ochi unde? asta e întrebarea mă lovesc de oamenii aștia atât de morți și de ocupați în brațele mele stă cuminte întrebarea mă ține cu mâinile de după gât îmi spune să am grijă la borduri la mașini rătăcite în viteza a doua eu zâmbesc deloc enigmatic scriu pe ușa prăfuită a unui autobuz oprit în stație fiecare pereche de brațe are comoara ei întrebarea dă cuminte din cap spunându-mi pe nume mă prefac puțin supărat mai încearcă nebunule aiuritule obsedatule (obsession means forever) zâmbesc și îi arăt ecusonul din piept mă numesc shiva am mai mult decât o singura pereche de mâini spun e o noapte ca oricare alta în Boston un om ca oricare altul va învia întreg orașul care cu bucurie îi va veghea încă un vis redenumindu-i recunoscător brațele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate