IOV

pe cerșetorul Iov îl văd, boem,
cu trupul împărțit ca o pomană
fără picioare, fără glas, un ghem
de carne vie, sau un bulz de rană

și numai mâini și trunchi și cap și gât
ureche surdă, gura mută pește
și ochii seci și-n miezul de urât
rostește-n gând doar: Doamne, miluiește.

se roagă trist pe dale de faianță
scriind pe piatră clipul de speranță

și-ngenuncheat în matca lui de sânge
nu cere, ci se roagă. Și ne plânge.