Cuvinte despre șir


Nici un anotimp nu-și mai găsește rostul,
natura și-a înfipt unghiile în spatele timpului.
și numai poeții mai pot observa.


toate sunt o imagine statică,
pe care o descompune lumina.
mă întorc și umerii mei se lovesc de ceva
și nu văd de ce.


clădirile toate se lasă în genunchi,
iar pe străzi oamenii au devenit pietoni
și pentru lumea cea mare
sunt oameni cu drepturi...
la știri se aude că gropile sunt
o mare problemă la noi.
respirația și inima îi obligă pe toți
să trăiască, sunt hotărâte mai de mult.


intersecția prin care tu treci este goală
ca o inimă învelită în ură,
ca o respirație dezlipită de rost.


biserica e goală, orașul întreg este gol,
numai pe tine te zărește timpul,
trecând spre mine foarte îngrijită,


pe o stradă simplă, cu sufletul gol.
înveșmântată în dorințe moi, inima ta
e ca un măr... și-mi trebuie timp
s-o decojesc cu un cuțit.
mă întorc și umerii mei se lovesc de ceva
și nu cred.
la adăpostul ploii câinii se retrag din oraș.


cad pleoapele caselor obosite de atâta vreme,
iar tu tot te mai uiți înspre lume
și gândurile tale se întind pe străzile lungi.


ar fi bine să rămâi aici, te vor ține strâns
mii de kilometrii de vene, iar sângele meu
îți va fi timp împrejur și-l vei putea atinge
cu mâna...


lasă umerii mei să se apropie de tine,
afară oamenii au drepturi, sunt liberi!
ca și câinii.
și nici un anotimp nu-și mai găsește rostul.


întunericul a coborât niște lumini
peste clădirile îngenuncheate,
iar tu tot mai stai la geam.