e o ora tarzie si oboseala ma trimite ca pe un soldat revoltat la arestul rece
fara impotrivire ma indrept fizic si precis catre patru pereti reci si unsurosi de dureri si disperare
afara canta alarma unor violente asurzite de impuscaturi
si plansul fiului renegat inseala sirenele

doar plansul lin al zapezilor decembriste asterne calmul unui pretutindeni comun

eu n-am sa cer recurs
nici corespondenta citita n-am s-o cer inapoi
nu mai am sigilii
nu mai am vointe
va las victime ale unei proprii violente
nici pudice
nici desfrante
omenesti
umane cu siguranta

cersetorul din coltul strazii refuza sa-mi planga durerile