Cainta

Maicuta draga, te-am visat amar plangand,
Si printre hohote-mi spuneai,ca te-am uitat,
Ca n-am mai fost la tine de cine stie cand,
Si ca dureri cumplite te tintuiesc la pat !

Erai maicut-aievea in vis si eu plangeam,
Stiind cA esti la Domnul, plecata dintre noi,
Si inima-mi ardea in piept,caci nu puteam
Pacatul sa mi-l spal, dand timpul inapoi.

Din somn m-am desteptat plangand cu lung suspin,
Caci tot ce-n vis spuneai era adevarat:
La tine rar veneam durerea sa-ti alin,
Si poate uneori ... aproape te-am uitat.

Cum oare ai putut sa cresti atati copii?
Faptura firava, pe toti la san ne-ai alaptat;
Si pentru toti la fel, tu ai stiut sa fii,
Si-n noptile de boala in ruga ne-ai vegheat.

Ne-ai dat pe toti la scoli, si-oricat ti-era de greu,
N-ai reprosat vreodata efortul ce-ai facut;
Credinta si nadejde avand in Dumnezeu,
O flacara ai fost, ce-n taina te-ai jertfit!

Crescand, la rostul nostru cu totii am plecat
La casa parinteasca venit-am tot mai rar;
De fiecare data, cu lacrimi ne-ai rugat
Sa nu te dam uitarii, dar fost-a in zadar.

Prinsi de-ale noastre griji, stiam ca tu erai
O sfanta candela ce-ardeai necontenit
Caci pentru fiecare la Domnul te rugai
Si orice rugaciune a ta, El a-mplinit .

Ce mult doreai maicuta sa ne-ntalnim cu totii
Sa mergem ca pe vremuri de hram, la noi in sat;
Sa-ti vada toti vecinii copiii si nepotii
Sa nu mai spuna lumea ca noi te-am fi uitat.

Dar ti-a trecut viata in ruga, asteptand
Cu trupul chinuit de boli, cu suflet frant ,
Iar noi nepasatori, ne-am strans cu totii doar cand
Faptura ta firava plecat-a in mormant .

Si-abia atunci maicuta am inteles noi bine
Cumplitul adevar, cand ne-am intors plangand
Si casa era trista, pustie fara tine,
Ca ai plecat pe veci, ... si nu mai vii nicicand!
*
* *
Si-acum mi-apari in vis : ma chemi sa vin si plangi
Cu disperare-n glas, spunand ca te-am uitat;
Cu jalea ta maicuta, tu inima mi-o frangi,
Si-alerg s-ajung la tine, sa-mi spui ca m-ai iertat.

Ingenuncheata-n ruga, cad astazi la mormant
Sa-ti spun cat te iubesc ... si cat imi e de dor,
Si n-am alta speranta decat la Domnul Sfant,
Caci plina de cainta voi fi, pan-am sa mor!

August 2002