îmi era frică să las simțurile slobode în dimineața născării mele
parcă de prin vise simțisem mâhnirea ce cuteza la Eul meu
mă aștepta un cumul de trăiri ce aduceau
neliniști în trupul ce încă nu se adaptase lumii nebune
m-aș fi putut naște o floare
să cerșească mulțimea bucurie la mângâierea petalelor ce mă defineau
sau aș fi putut să cer o altă dată o altă viață
însă m-am lăsat sedus de momentul ce da naștere unui început de 2 Martie
apoi am dăruit ultimu' gând neantului de timpuri să observe scursura de clipite
până aproape de acest prezent prea imperfect poate
drept răsplată lăsasem pradă o lacrimă ce mă înșelase fugind din ochiul albăstrui
a dezertat căci nu mă mai iubea
ori că la această dată mă născusem cândva


viața îți urează o eternitate de ani, trecătorule !