Marea si nisipul

Marea n-a uitat sa-nvete sufletul sa zboare
Sa-si ceara sarutarea care,
Furata a fost mai pe sfarsit de vara
Si-nchisa-n amintiri de ceara.

Ea n-a uitat sa lege suflete hoinare
Ce se scaldau si ii dadeau culoare
Dar nici n-a sfatuit amorul
Sa lupte, sa nu-si piarda zborul.

Se lasa noaptea si marea e frumoasa
Ea canta si abia acum ma simt acasa
E locul meu aici in portul fericirii
Iar portul meu e marginea iubirii.

In miez de noapte nisipul ma indeamna
Sa nu raspund la soapta ce ma cheama
Caci dorul lui il vrea strivit indata
Si suferinta sa fie uitata.