Privește-mă moarte, încălecând alei
ochii se dezleagă odată cu unduirea tainelor tale
Albastru-violet sau cum?
nerostit
mă-ntunecă șoapta inimii tale;

încetează să picuri mormane de flori
pe flăcări din frunze
trist mă aplec și-ți simt cununa de ghimpi
pilotând deasupra pleoapelor șterse

Durerea ta se scurge de la plus la minus
un munte de negru coboară-n văzduh,
iar prin câmpii se omoară cuvinte
sunt Occident, iar tu A-pus.