Panorama vecilor (14 decembrie 2002)

Cu miros de primavara,
Se-arata recea dimineata
In tacere sta sa moara
Si sa nasca iara viata.

Cand un soare se arata
Mare ca si visul
In cupola lui crestata
Isi surade-ncet taisul.

Iar pe zeama roua unge
Lacrimile ierbii reci
Si scaldandu-ma in sange
Sorb lacrimile seci

Pe sub crengi luneca vanturi
Nebunite de lumina
Si adie-ncet a ganduri
Lenese suspina.

Si eu stau ca Dumnezeu
Deasupra lor soptesc
Si-n cuvinte de ateu
Lumii ii multumesc.

Caci prin laptele ceresc
Se perinda norii
Si declar stupid, prostesc
Ca-mi tremura porii.

Si in freamat eu traiesc
Caci in freamat dainui eu
Si declar stupid, prostesc
Ca vad totul ca un zeu.