Gândul azi îmi e neprieten
Prieten mi-e doar vântul
Ce adie printre cruci
Gândul tremurându-l.

Chiar și zarea mi-e străină
N-o aprinde nici-un astru
Cerul meu pierdut in mare
S-a sfârșit de-albastru.

Nu aștept nimic sa vină
Doar mă trec pitit
Tac în dorul de-nviere
Vorbe de șoptit.

Viața mi se-ntâmplă
Moartea-i o nălucă
Eu îi cer să-mi dea o coasă
Ea îmi dă de furcă.

Mi-a crescut la cap o cruce
Cruce mare de lumină
Vreau s-o iau, s-o port pe umeri
Insă are rădăcină.

Vreau să lupt, să mișc, să suflu,
Praful să ițesc în criptă
Parcă-mi vine să trăiesc
Asta da, ispită.

Plouă, plouă peste mine
Apa mi-a ajuns la oase
Am avut dorințe bune-
Bune și frumoase.

Silviu Jarnea,
Escorial, Madrid, 2004