În zâmbetul din ceruri și-n ropotul tembel,
Sub mucegaiul lunii strivită-ntre păreri,
Sub pașii încă aburi, ca botul unui miel,
Se-ntinde rana udă a ultimei dureri

Și răstignit pe umbra topită în neant
Ochii se-agață-n van de zâmbete de ploaie,
În fulgerări de ceruri ți-e sufletul amant
Și-ți sufli rana-n vânt sa mori pe cruci de paie