poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-18 | | Vibrând, mă risipesc, fluid, prin tine, iubita mea ce-asculți a mele șoapte, cum un poem sonor de Villa-Lobos se risipeste printre flori în noapte . Iubita mea, mă plec cu fruntea-n pieptu-ți și simt răscolitoare-a ta făptură...; de ce mă-mbăt privind la brațu-mi moale ce-ți rătăcește, alb, printre suspine? Cu ochii-nchiși și pleopele-ncleștate, în palmă-mi plămădesc, acum, privirea și te mângâi cum un batrân ascet își mângâie-o statuie de femeie. Mă simt ca un copac cu frunze moarte privind la iarba fragedă, sub trunchiu-i…; ce bun atâta stearpă veșnicie plouându-și umbra precum ploaia-n valuri? Sunt un nimic și toat-a mea speranță se subțiază ca-n amurg lumina, căci geaba sufli-n foc și vrei să ardă dacă el însuși, focul, vrea să moară! Dar gândul…, numai gândul mai aleargă purtând în jurul lui luciri de rouă, sclipind prin cenușiul dimineții ca flori de candele prin cimitire. Așa-mi apari, ca flacăra ce tremuri slab luminând a cugetului noapte și mă topesc dormind cu tine-n suflet…, mă risipesc prin tine… poezie! Ploiești – aprilie 2004
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate